Update

Mi-am citit posturile mai vechi si inca ma intreb de unde iesea atata deprimare sau fericire in functie de perioada. Eu chiar sunt o persoana zen right now si chestiile alea ma depasesc. Le las totusi fiindca imi place cum sunt scrise. Dar nu prea ma mai reprezinta. Am trecut si de faza cu extazul si de aia cu durerea. Acum e foarte ok. Mi se pare ca e foarte amuzant tot ce se intampla in jurul meu. Si ar cam trebui sa ma apuc de scris o chestie cause i got a deadline xD
so cya.

Fuge.

S-a hotarat sa plece. Departe. Nu chiar foarte departe ci la o distanta rezonabila. Intr-un loc in care primele amintiri sunt incetosate, amintiri ale copilariei pierdute printre fum de tigara si cioburi de sticle.
Va fi pentru ultima oara un copil. Va putea privi apusul fara ca irisii sa devina neclari. Va asculta doar melodii infantile. Se va uita la desene animate si va canta "Pe sub apa pestii nu put". Va face poze florilor si albinelor. Va dansa pe "Bear Necesities" precum Baloo si va bea dimineata lapte cu Nesquick si va manca placinta cu visine. Se va culca tarziu dupa ce va lua bataie la carti.
Va uita complet de eul ei matur si cu multe probleme. Va uita de cine este cu adevarat si nu ii va mai pasa de nimic. Va juca iar acelasi rol de copil cuminte si vesel cu care i-a obisnuit.
Si desi simte ca se inseala pe sine astfel, e nerabdatoare sa plece. Cat mai departe. Nu conteaza unde. Atata timp cat nu e aici, e bine.