vineri, 23 octombrie 2009
joi, 22 octombrie 2009
duminică, 11 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
miercuri, 2 septembrie 2009
Piticutul polivalent
Heya! Ieri am citit iar toate tampeniile mele din urma. Haha. Erau usor emo. Cam multa profunzime pe capul meu.
Peste 2 saptamani incepe scoala. E si de bine si de rau. E de rau ca e scoala. E de bine ca se manifesta piticu.
Cred ca va trebui la un moment dat sa va fac cunostinta cu piticu asta. Sau nu. Cel mai probabil nu. Hmmm...
Deci haideti sa va descriu putin piticul asta al meu. Deci piticu meu e mic si blond, are ochii aurii, e ceva mai perspicace ca o stiuca, bea vin. Piticu meu asculta Guns n' Roses, Him, Beatles, Green Day, Jason Mraz si Nirvana. Ii place sa topaie pe Right round si 21 Guns. Piticul meu fumeaza numai Kent HD.
Piticul meu e un fel de cavaler pe cal alb. Apare prin preajma exact cand am nevoie de el. Am uitat sa va spun ca piticul meu are caciulita verde, salopeta galbena si ciubotele mov. Piticu meu e trendy si se uita seara la Pokemon. E fan Mime Junior. Piticu meu bea shake de banane cu lapte si mananca multi struguri. Asta e varianta domestica de pitic. Piticul dezlantuit e ala de mai sus. Dar e acelasi pitic de fapt. Doar ca e polivalent.
Deci piticu e o chestie foarte complexa care nu se poate atribui unei persoane pentru ca e mai multe. A si piticului ii place Alexandrionul. Piticul meu e doar al meu. Si nu sunt singura cu pitici. Doar ca al meu e ceva mai bine conturat.
Peste 2 saptamani incepe scoala. E si de bine si de rau. E de rau ca e scoala. E de bine ca se manifesta piticu.
Cred ca va trebui la un moment dat sa va fac cunostinta cu piticu asta. Sau nu. Cel mai probabil nu. Hmmm...
Deci haideti sa va descriu putin piticul asta al meu. Deci piticu meu e mic si blond, are ochii aurii, e ceva mai perspicace ca o stiuca, bea vin. Piticu meu asculta Guns n' Roses, Him, Beatles, Green Day, Jason Mraz si Nirvana. Ii place sa topaie pe Right round si 21 Guns. Piticul meu fumeaza numai Kent HD.
Piticul meu e un fel de cavaler pe cal alb. Apare prin preajma exact cand am nevoie de el. Am uitat sa va spun ca piticul meu are caciulita verde, salopeta galbena si ciubotele mov. Piticu meu e trendy si se uita seara la Pokemon. E fan Mime Junior. Piticu meu bea shake de banane cu lapte si mananca multi struguri. Asta e varianta domestica de pitic. Piticul dezlantuit e ala de mai sus. Dar e acelasi pitic de fapt. Doar ca e polivalent.
Deci piticu e o chestie foarte complexa care nu se poate atribui unei persoane pentru ca e mai multe. A si piticului ii place Alexandrionul. Piticul meu e doar al meu. Si nu sunt singura cu pitici. Doar ca al meu e ceva mai bine conturat.
marți, 1 septembrie 2009
Cam nu..
Param pam. i am back.
Deci tabara asta a fost cea mai tare. Ma cam apucat iar piticu. Adica sa intors din concediu. Dar no problem. Am stabilit deja ca are o problema la ochi (am o banuiala ca nu o sa inteleaga nimeni ce debitez eu pe aici).
Am fost intrebata daca eu sunt vreodata suparata. Pai cam nu. Adica am uneori momente de nervi, de visare, de stres. Dar nu cred ca sunt vreodata trista/suparata. Adica de ce naiba as fi? Mereu poti gasi pe cineva pe care sa dai vina :D
Am citit pe blogul lui Ruxi o chestie cum ar vrea ea sa isi petreaca ultima zi din viata. Si vreau sa scriu si eu ceva :) (faptul ca scriu de unde mi-a venit ideea inseamna ca nu plagiez).
Deci eu in ultima zi din viata as trage o bauta crunta cu cei mai buni prieteni si cu piticu. Tinand cont ca e ultima zi din viata mea oricum ar face toti ce vreau eu. Dupa aia i-as lua pe toti si am merge sa dam din capete pe niste rock. Apoi mi-as lua piticu si m-as linge cu el. Dar nu prea mult. M-as duce si i-as baga undeva pe cativa in public. Si cred ca toate astea mi-ar lua ceva timp. Apoi eu mi-as lua piticu, as chema-o si pe A cu piticu ei si am cumpara multa ciocolata si vin si am merge pe malul unui rau si ne-am imbata stand cu picioarele in apa. Si as muri dracu bauta cu piticu langa mine :) Cred ca ar fi ceva de genul. Asta daca as sti care e ultima zi. Oricum piticu si cu A trebuie sa fie langa mine daca mor anuntat.
Adica eu pana si la moarte m-as distra.
Deci nu. Nu sunt niciodata suparata.
Deci tabara asta a fost cea mai tare. Ma cam apucat iar piticu. Adica sa intors din concediu. Dar no problem. Am stabilit deja ca are o problema la ochi (am o banuiala ca nu o sa inteleaga nimeni ce debitez eu pe aici).
Am fost intrebata daca eu sunt vreodata suparata. Pai cam nu. Adica am uneori momente de nervi, de visare, de stres. Dar nu cred ca sunt vreodata trista/suparata. Adica de ce naiba as fi? Mereu poti gasi pe cineva pe care sa dai vina :D
Am citit pe blogul lui Ruxi o chestie cum ar vrea ea sa isi petreaca ultima zi din viata. Si vreau sa scriu si eu ceva :) (faptul ca scriu de unde mi-a venit ideea inseamna ca nu plagiez).
Deci eu in ultima zi din viata as trage o bauta crunta cu cei mai buni prieteni si cu piticu. Tinand cont ca e ultima zi din viata mea oricum ar face toti ce vreau eu. Dupa aia i-as lua pe toti si am merge sa dam din capete pe niste rock. Apoi mi-as lua piticu si m-as linge cu el. Dar nu prea mult. M-as duce si i-as baga undeva pe cativa in public. Si cred ca toate astea mi-ar lua ceva timp. Apoi eu mi-as lua piticu, as chema-o si pe A cu piticu ei si am cumpara multa ciocolata si vin si am merge pe malul unui rau si ne-am imbata stand cu picioarele in apa. Si as muri dracu bauta cu piticu langa mine :) Cred ca ar fi ceva de genul. Asta daca as sti care e ultima zi. Oricum piticu si cu A trebuie sa fie langa mine daca mor anuntat.
Adica eu pana si la moarte m-as distra.
Deci nu. Nu sunt niciodata suparata.
joi, 16 iulie 2009
Update
Mi-am citit posturile mai vechi si inca ma intreb de unde iesea atata deprimare sau fericire in functie de perioada. Eu chiar sunt o persoana zen right now si chestiile alea ma depasesc. Le las totusi fiindca imi place cum sunt scrise. Dar nu prea ma mai reprezinta. Am trecut si de faza cu extazul si de aia cu durerea. Acum e foarte ok. Mi se pare ca e foarte amuzant tot ce se intampla in jurul meu. Si ar cam trebui sa ma apuc de scris o chestie cause i got a deadline xD
so cya.
so cya.
luni, 6 iulie 2009
Fuge.
S-a hotarat sa plece. Departe. Nu chiar foarte departe ci la o distanta rezonabila. Intr-un loc in care primele amintiri sunt incetosate, amintiri ale copilariei pierdute printre fum de tigara si cioburi de sticle.
Va fi pentru ultima oara un copil. Va putea privi apusul fara ca irisii sa devina neclari. Va asculta doar melodii infantile. Se va uita la desene animate si va canta "Pe sub apa pestii nu put". Va face poze florilor si albinelor. Va dansa pe "Bear Necesities" precum Baloo si va bea dimineata lapte cu Nesquick si va manca placinta cu visine. Se va culca tarziu dupa ce va lua bataie la carti.
Va uita complet de eul ei matur si cu multe probleme. Va uita de cine este cu adevarat si nu ii va mai pasa de nimic. Va juca iar acelasi rol de copil cuminte si vesel cu care i-a obisnuit.
Si desi simte ca se inseala pe sine astfel, e nerabdatoare sa plece. Cat mai departe. Nu conteaza unde. Atata timp cat nu e aici, e bine.
Va fi pentru ultima oara un copil. Va putea privi apusul fara ca irisii sa devina neclari. Va asculta doar melodii infantile. Se va uita la desene animate si va canta "Pe sub apa pestii nu put". Va face poze florilor si albinelor. Va dansa pe "Bear Necesities" precum Baloo si va bea dimineata lapte cu Nesquick si va manca placinta cu visine. Se va culca tarziu dupa ce va lua bataie la carti.
Va uita complet de eul ei matur si cu multe probleme. Va uita de cine este cu adevarat si nu ii va mai pasa de nimic. Va juca iar acelasi rol de copil cuminte si vesel cu care i-a obisnuit.
Si desi simte ca se inseala pe sine astfel, e nerabdatoare sa plece. Cat mai departe. Nu conteaza unde. Atata timp cat nu e aici, e bine.
joi, 25 iunie 2009
First sight....
Sorbea pur si simplu caramelul lichid al ochilor aceia. Ii privea cu o fascinatie bolnava. Ii citea zambetul in privire. O hipnotizasera. Se lasa sa alunece in ei, in profunzimea lor, sa se desprinda de pamant si sa se scufunde in irisul lor. Se ineca in marea de auriu.
luni, 22 iunie 2009
Povestiri din cripta
1. Ochii lichefiati de la caldura arzatoare a becului se scurgeau incet pe fata letargica a spanzuratului, prelingandu-se morbid peste dintii de un alb cadaveric. Buzele i se schimonosira intr-un ranjet si un hohot de ras sinistru se auzi infundat din plamanii sai inecati in nicotina.
2. In camera luminata de un bec alb, rece, mort, se simtea un miros de moarte, de tigari fumate in graba, de alcool uitat, de disperare, de sadism si un parfum dulceag... Mai era si o vaga aroma de cerneala proaspata, de la biletul de adio pe care n-a mai avut chef sa-l scrie. Sta si priveste ironic decorul patetic in care isi ineaca suferinta. Ii miroase a trandafiri si asta il face sa rada. Ii e prea lene sa moara.
3. Crinii zambesc sarcastici din vaza sparta. Cel putin lui asa i se pare. Privirea lui psihopata se muta repede de pe un obiect pe altul. Are senzatia ca toate isi bat joc de el. Le priveste cu furie. Jaluzele. Un sapun. Un cutit. Un scaun. Vaza. Neonul. Asta il sperie cel mai tare. Nu ii place mirosul asta intepator. Nu se ofilesc odata florile alea?
4. E claustrofobic. Si l-au inchis in cutia asta de 1x2. Simte apasarea pamantului. Nu are nevoie de oxigen. Asta il nedumereste. Presupune ca a murit totusi. Si atunci ce face? Nu se poate misca. Nici nu prea are cum. Daca asta e moartea, atunci nu prea merita. El a murit ca sa scape de constienta. Acum ce face? Isi aminteste tot. Si mai e si claustrofobic.
2. In camera luminata de un bec alb, rece, mort, se simtea un miros de moarte, de tigari fumate in graba, de alcool uitat, de disperare, de sadism si un parfum dulceag... Mai era si o vaga aroma de cerneala proaspata, de la biletul de adio pe care n-a mai avut chef sa-l scrie. Sta si priveste ironic decorul patetic in care isi ineaca suferinta. Ii miroase a trandafiri si asta il face sa rada. Ii e prea lene sa moara.
3. Crinii zambesc sarcastici din vaza sparta. Cel putin lui asa i se pare. Privirea lui psihopata se muta repede de pe un obiect pe altul. Are senzatia ca toate isi bat joc de el. Le priveste cu furie. Jaluzele. Un sapun. Un cutit. Un scaun. Vaza. Neonul. Asta il sperie cel mai tare. Nu ii place mirosul asta intepator. Nu se ofilesc odata florile alea?
4. E claustrofobic. Si l-au inchis in cutia asta de 1x2. Simte apasarea pamantului. Nu are nevoie de oxigen. Asta il nedumereste. Presupune ca a murit totusi. Si atunci ce face? Nu se poate misca. Nici nu prea are cum. Daca asta e moartea, atunci nu prea merita. El a murit ca sa scape de constienta. Acum ce face? Isi aminteste tot. Si mai e si claustrofobic.
She's on drugs...
Nicotina i-a umplut pamanii. A inhalat prea mult si vrea sa tuseasca. Se abtine caci ii place senzatia imbatatoare a fumului. Simte cum ii umple golul din ea. Arunca restul tigarii peste gard. Se gandeste sa se ridice de pe trepte. Creierul ei e in ceata. Le urca calm si se tranteste pe canapea. Nu isi aduce aminte foarte exact cand a strabatut drumul de la trepte la canapea. Se bucura de starea prelungita de letargie. Isi lasa mintea sa umble, gandindu-se la tampenii. E convinsa ca mai tarziu nu isi va aminti nimic din toate aberatiile alea. Se simte bine. Pe moment, durerea a fost uitata.
joi, 18 iunie 2009
Vacanta la bunici
Si ce ai putea face la bunici? Ai putea sa te duci sa dormi si sa te cufunzi in propria minte in livada in care alergai cand erai mic. Ai putea sta acolo si visa cu ochii deschisi pana cand bunica te striga sa vii la cina.
Ai putea sa alergi pana in capatul gradinii, sa sari gardul si sa te duci la rau. Ai putea sa iti bagi picioarele in apa rece ca gheata. Ai putea sa sari pe pietre pana ajungi sub pod. Ai putea sa te asezi acolo si sa iti aprinzi o tigara pe care sa o fumezi doar pe jumatate si sa mai aprinzi una.
Ai putea sa iei si o sticla de JD cu tine pe care sa o bei in escapadele tale la rau sau noaptea cand toata lumea doarme. Ai putea sa te imbeti rau de tot si sa dormi pana la pranz. Apoi ai putea sa te trezesti si sa iti bei laptele cu ciocolata pregatit de bunica.
Ai putea sta treaz toata noaptea uitandu-te la filmele tale preferate. Ai putea fugi pe dealuri.
Ai putea aduce si un prieten cu tine ca sa va plangeti de mila impreuna si sa radeti ca idioti dupa ce nicotina isi face efectul.
Ai putea sa alergi pana in capatul gradinii, sa sari gardul si sa te duci la rau. Ai putea sa iti bagi picioarele in apa rece ca gheata. Ai putea sa sari pe pietre pana ajungi sub pod. Ai putea sa te asezi acolo si sa iti aprinzi o tigara pe care sa o fumezi doar pe jumatate si sa mai aprinzi una.
Ai putea sa iei si o sticla de JD cu tine pe care sa o bei in escapadele tale la rau sau noaptea cand toata lumea doarme. Ai putea sa te imbeti rau de tot si sa dormi pana la pranz. Apoi ai putea sa te trezesti si sa iti bei laptele cu ciocolata pregatit de bunica.
Ai putea sta treaz toata noaptea uitandu-te la filmele tale preferate. Ai putea fugi pe dealuri.
Ai putea aduce si un prieten cu tine ca sa va plangeti de mila impreuna si sa radeti ca idioti dupa ce nicotina isi face efectul.
luni, 15 iunie 2009
Iar despre tigari..
Si ce sa faci cand esti deprimat si ti se pare ca cineva sadic a trecut cu tancul prin pieptul tau, lasand doar o mare gaura si durere? Pai, iti bagi picioarele in toti si in toate, iti pui castile in care rasuna niste chestii urlate, fara sentimente. Urli si tu aceleasi chestii care tu stii ca sunt de fapt niste versuri. Iti aprinzi si o tigara care te va face sa uiti de griji si sa te calmezi. Garantez ca dupa vreo 5 (merge la fel de bine si cu o sticla de Pinot Noir) nimic nu va mai avea logica. Propriile tale probleme ti se vor parea chiar amuzante si le vei uita. Nu conteaza ca atunci cand te vei trezi din dulcea ta visare va durea mai tare ca inainte caci vei sti in acel moment cum e sa fii fara griji. Te afunzi din nou in propria mizerie. Aprinzi tigara dupa tigara sperand sa scapi odata. Dar durerea persista si o simti in tot corpul tau plin de nicotina. Te opresti la un moment dat distrus si iti dai seama ca nimic nu te poate ajuta. Arunci pe geam tigarile. Golesti sticla de vin in chiuveta.
Esti iar pe patul tau fumand o singura tigara cu o cutie de bere in mana (ai trecut deja pe chestii mai usoare) cu castile in urechi ascultand niste versuri care iti amintesc de propria durere dar care te fac intr-un mod ciudat sa te simti mai bine. Astepti sa treaca timpul pana il vei vedea din nou pe el, pe cel care ti-a provocat starea asta.
Ai hotarat sa lupti cu propria durere.
Iti suni iar prietenii si iesiti in oras. Astepti doar sa treaca timpul. Seara te doare dar te bucuri ca ai mai supravietuit unei zile.
Si intr-o dimineata te trezesti si iti dai seama. Un zambet sincer iti lumineaza fata pentru prima oara dupa multe luni. Iti bagi picioarele in durere, in casti, in tigari, in toti cei care ti-au citit tampeniile si au tras concluzii idioate, in toti cei care te-au intrebat ce ai patit. Te ridici din patul ala infect cu nerabdare sa incepi ziua.
A rasarit in sfarsit soarele. ( E cu sens metaforic, deci trebuie sa stii niste lucruri ca sa-ti dai seama la ce ma refer.)
Esti iar pe patul tau fumand o singura tigara cu o cutie de bere in mana (ai trecut deja pe chestii mai usoare) cu castile in urechi ascultand niste versuri care iti amintesc de propria durere dar care te fac intr-un mod ciudat sa te simti mai bine. Astepti sa treaca timpul pana il vei vedea din nou pe el, pe cel care ti-a provocat starea asta.
Ai hotarat sa lupti cu propria durere.
Iti suni iar prietenii si iesiti in oras. Astepti doar sa treaca timpul. Seara te doare dar te bucuri ca ai mai supravietuit unei zile.
Si intr-o dimineata te trezesti si iti dai seama. Un zambet sincer iti lumineaza fata pentru prima oara dupa multe luni. Iti bagi picioarele in durere, in casti, in tigari, in toti cei care ti-au citit tampeniile si au tras concluzii idioate, in toti cei care te-au intrebat ce ai patit. Te ridici din patul ala infect cu nerabdare sa incepi ziua.
A rasarit in sfarsit soarele. ( E cu sens metaforic, deci trebuie sa stii niste lucruri ca sa-ti dai seama la ce ma refer.)
Noi am inventat telenovela
Si pe cine va alege Fernanda in cele din urma?
Pe Jose care s-a intors acum mai hotarat ca niciodata sa ii cucereasca inima?
Sau pe Luis care pana nu demult era(este de fapt dar scenariul nu e scris de mine) barbatul vietii ei?
Nu schimbati postul.
Povestea continua.
Pe Jose care s-a intors acum mai hotarat ca niciodata sa ii cucereasca inima?
Sau pe Luis care pana nu demult era(este de fapt dar scenariul nu e scris de mine) barbatul vietii ei?
Nu schimbati postul.
Povestea continua.
vineri, 10 aprilie 2009
Obositi sa alergam dupa visele noastre, am luat trenul...
... Ajung in gara. Trenul e inca acolo. Ma urc si privesc gara departandu-se. Imi pun castile si ritmurile cunoscute ale celor de la Guns imi umplu urechile. Zambesc, caci e chiar "Don't cry". Asta ascultam prima oara cand am plans din cauza lui. Drumul pana la EL e lung, caci Parisul e departe.
Mi-a trimis o scrisoare cu un bilet de tren.
"aprilie 2016
Au trecut 7 ani. 7 ani de cand am fost pe acea plaja. 7 ani de cand tot ce am de la tine e acea poza. Ai plecat la Paris sa studiezi. Ai plecat pentru ca Parisul e departe. Departe de mine, de acele zile in care priveam apusul impreuna, de tot ce a insemnat aprilie.
Stiu ca ai suferit. Ai inteles ca acele zile erau unice. Ca nu as fi putut ramane cu tine.
Te-a durut sa fii nevoita sa ma vezi in fiecare zi. M-am comportat ca un prost. Am vrut sa te fac sa ma uiti. Te-am ranit intentionat, crezand ca asa ma vei uri si vei continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Imi impuneam sa nu vorbesc cu tine. Sa te ignor. Nu iti dai seama cat de grele erau privirile tale nelamurite.
Erai doar un copil care nu intelegea ce s-a schimbat brusc. In acele momente vedeam copilul de tine. Si imi dadeam seama ca imi e interzis sa tin la tine, chiar daca erai mai matura decat multi. Inca erai copil.
Stiu ca ai plans. Prietenele tale care stiau ce se intamplase mi-au povestit. Ma implorau sa fac ceva. Le-am refuzat. Nu stii cat imi doream sa vin la tine si sa te iau in brate. Sa iti promit ca va fi bine. Insa nu puteam.
Am preferat sa te departez de mine. Acum stiu ca as fi putut face altfel, fara sa risc sa te pierd.
Din cauza mea, te-ai maturizat. Copilul din tine a murit cand ti-ai dat seama ca eu incercam sa te fac sa ma urasti. Cand ti-ai dat seama ca vei suferi daca vei sta in preajma mea.
Aprilie 2009 ti-a adus o bursa in Franta. La Paris. Mi-ai spus plangand ca ai decis sa pleci. Stiam ca daca te-as fi imbratisat si ti-as fi spus cat tin la tine ai fi ramas sau macar nu as fi distrus tot ce simteai pentru mine. Insa, te-am privit distant si ti-am urat drum bun. Privirea ta a durut. Mi-ai intors spatele si ai plecat departe de mine.
Am fost la aeroport in ziua plecarii tale. M-ai cautat din priviri. Nu am venit sa-mi iau ramas-bun. Sunt convins ca si atunci inca mai puteam sa-ti cer iertare.
In fiecare vacanta prietenele tale imi spuneau ca te-ai intors. Te-am vazut odata pe strada cu ele. Te-am evitat. Speram ca m-ai uitat. Nu vroiam sa-ti amintesc nimic din trecutul tau. Una din ele mi-a spus ca acum esti fericita. M-am bucurat. Mi-am dat seama ca nu mai tineai la mine. M-a durut. Caci eu nu te uitasem. N-am putut.
Stiu ca probabil ai o viata noua. Ca nu ai nevoie de mine. Ca nu mai esti un copil. Ca te-ai schimbat. Stiu ca te-am pierdut atunci cand te-ai urcat in avion. Stiu ca sper in zadar.
Dovedeste-mi ca ma insel. Ca nu am suferit degeaba. Ca totusi povestea asta va avea un sfarsit fericit.
Ti-am trimis un bilet de tren. La capatul drumului e plaja aceea. Te voi astepta pe 13 la gara. Voi intelege daca nu vei veni. Daca vreodata vrei sa te intorci, spune-mi. Eu voi fi acolo sa te astept. Voi fi mereu acolo. Acum nu imi mai e interzis. Acum nu mai esti copil.
Iarta-ma.
Eu te voi astepta.
Cu speranta, ******* "
Imi ridic ochii de pe scrisoare. Am citit-o de atatea ori incat o stiu pe de rost. Pe geam se vede marea...
Cobor in gara. Privesc in jur si il recunosc. E acelasi EL, mai batran cu 7 ani. Ma recunoaste.... Vine la mine si imi spune : 'Parisul e prea departe...'
Il privesc in ochii aurii. Imi zambeste. Ma ia de mana si ma duce pe plaja. Scoate din buzunar o fotografie mototolita. O privesc. Are dreptate, chiar eram un copil.
Ce s-a intamplat in acel aprilie a fost prea devreme. Mai devreme cu 7 ani. El isi da seama de asta. Eu imi dau seama de asta. Vorbele sunt de prisos.
Sarutul nostru umple plaja.
Ii zambesc. ' Te iert. Toti avem dreptul la un sfarsit fericit. Vino cu mine la Paris.'
.... Ma urc in avion. Ma asez pe scaunul meu. Mana lui o cuprinde pe a mea.
'Ne vom plimba prin toate acele locuri care nu ar fi trebuit sa le vezi singura. Parisul e chiar frumos daca nu esti departe...'
Imi iau la revedere de la toti. De data asta e definitiv.
Mi-a trimis o scrisoare cu un bilet de tren.
"aprilie 2016
Au trecut 7 ani. 7 ani de cand am fost pe acea plaja. 7 ani de cand tot ce am de la tine e acea poza. Ai plecat la Paris sa studiezi. Ai plecat pentru ca Parisul e departe. Departe de mine, de acele zile in care priveam apusul impreuna, de tot ce a insemnat aprilie.
Stiu ca ai suferit. Ai inteles ca acele zile erau unice. Ca nu as fi putut ramane cu tine.
Te-a durut sa fii nevoita sa ma vezi in fiecare zi. M-am comportat ca un prost. Am vrut sa te fac sa ma uiti. Te-am ranit intentionat, crezand ca asa ma vei uri si vei continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Imi impuneam sa nu vorbesc cu tine. Sa te ignor. Nu iti dai seama cat de grele erau privirile tale nelamurite.
Erai doar un copil care nu intelegea ce s-a schimbat brusc. In acele momente vedeam copilul de tine. Si imi dadeam seama ca imi e interzis sa tin la tine, chiar daca erai mai matura decat multi. Inca erai copil.
Stiu ca ai plans. Prietenele tale care stiau ce se intamplase mi-au povestit. Ma implorau sa fac ceva. Le-am refuzat. Nu stii cat imi doream sa vin la tine si sa te iau in brate. Sa iti promit ca va fi bine. Insa nu puteam.
Am preferat sa te departez de mine. Acum stiu ca as fi putut face altfel, fara sa risc sa te pierd.
Din cauza mea, te-ai maturizat. Copilul din tine a murit cand ti-ai dat seama ca eu incercam sa te fac sa ma urasti. Cand ti-ai dat seama ca vei suferi daca vei sta in preajma mea.
Aprilie 2009 ti-a adus o bursa in Franta. La Paris. Mi-ai spus plangand ca ai decis sa pleci. Stiam ca daca te-as fi imbratisat si ti-as fi spus cat tin la tine ai fi ramas sau macar nu as fi distrus tot ce simteai pentru mine. Insa, te-am privit distant si ti-am urat drum bun. Privirea ta a durut. Mi-ai intors spatele si ai plecat departe de mine.
Am fost la aeroport in ziua plecarii tale. M-ai cautat din priviri. Nu am venit sa-mi iau ramas-bun. Sunt convins ca si atunci inca mai puteam sa-ti cer iertare.
In fiecare vacanta prietenele tale imi spuneau ca te-ai intors. Te-am vazut odata pe strada cu ele. Te-am evitat. Speram ca m-ai uitat. Nu vroiam sa-ti amintesc nimic din trecutul tau. Una din ele mi-a spus ca acum esti fericita. M-am bucurat. Mi-am dat seama ca nu mai tineai la mine. M-a durut. Caci eu nu te uitasem. N-am putut.
Stiu ca probabil ai o viata noua. Ca nu ai nevoie de mine. Ca nu mai esti un copil. Ca te-ai schimbat. Stiu ca te-am pierdut atunci cand te-ai urcat in avion. Stiu ca sper in zadar.
Dovedeste-mi ca ma insel. Ca nu am suferit degeaba. Ca totusi povestea asta va avea un sfarsit fericit.
Ti-am trimis un bilet de tren. La capatul drumului e plaja aceea. Te voi astepta pe 13 la gara. Voi intelege daca nu vei veni. Daca vreodata vrei sa te intorci, spune-mi. Eu voi fi acolo sa te astept. Voi fi mereu acolo. Acum nu imi mai e interzis. Acum nu mai esti copil.
Iarta-ma.
Eu te voi astepta.
Cu speranta, ******* "
Imi ridic ochii de pe scrisoare. Am citit-o de atatea ori incat o stiu pe de rost. Pe geam se vede marea...
Cobor in gara. Privesc in jur si il recunosc. E acelasi EL, mai batran cu 7 ani. Ma recunoaste.... Vine la mine si imi spune : 'Parisul e prea departe...'
Il privesc in ochii aurii. Imi zambeste. Ma ia de mana si ma duce pe plaja. Scoate din buzunar o fotografie mototolita. O privesc. Are dreptate, chiar eram un copil.
Ce s-a intamplat in acel aprilie a fost prea devreme. Mai devreme cu 7 ani. El isi da seama de asta. Eu imi dau seama de asta. Vorbele sunt de prisos.
Sarutul nostru umple plaja.
Ii zambesc. ' Te iert. Toti avem dreptul la un sfarsit fericit. Vino cu mine la Paris.'
.... Ma urc in avion. Ma asez pe scaunul meu. Mana lui o cuprinde pe a mea.
'Ne vom plimba prin toate acele locuri care nu ar fi trebuit sa le vezi singura. Parisul e chiar frumos daca nu esti departe...'
Imi iau la revedere de la toti. De data asta e definitiv.
joi, 9 aprilie 2009
Fotografie in nuante de mov
Imi place sa fiu persoana din spatele camerei. Sa pot alege daca poza e alb-negru sau in culori vii. Sa setez lumina. Sa stabilesc deschiderea diafragmei (termeni tehnici, don't ask). Sa pot focaliza ce vreau eu. Nu suport Auto Focus. Sa apropii sau sa departez.
Imi place sa fotografiez. Persoane, locuri, nu conteaza.
Imi place sa ma uit la pozele mele. In spatele fiecareia e o poveste. Imaginea e doar amintirea ramasa.
Mie imi place sa fiu fotograful.
Si daca eu sunt fotograful, TU poti fi modelul meu.
Si daca TU vei fi modelul meu, voi face o poza cu noi.
Si in poza vom fi noi doi pe o plaja goala, privind apusul.
Si apusul va avea nuante de mov.
Si movul ne va invalui pe amandoi.
Si amandoi vom zambi.
Si zambetele noastre vor fi in afara timpului si a spatiului.
Si timpul se va opri la acel apus. Si noi vom ramane captivi pe plaja.
Si plaja ne va adopta. Si apusul ne va incalzi. Si ne vom hrani cu prezenta celuilalt.
Si diafragma camerei nu se va mai inchide, iar lumea va uita de noi.
Si lumea isi va continua existenta, cautand fericirea.
Si noi am gasit-o deja, si vom ramane in momentul nostru.
Si daca ei nu ne vor uita, vor cauta pe plaja o poza.
Si in poza ne vor vedea pe amandoi captivi in momentul nostru.
Si ne vor cauta in realitatea lor, si nu ne vor gasi.
Si noi stim ca nu mai apartinem lumii lor, ca momentul acela ne-a schimbat.
Si noi ne-am schimbat de mii de ori din acel moment, si nu ne vom mai regasi niciodata in cei doi care stau pe plaja si cred ca lumea le apartine.
Si ne va ramane doar fotografia unui moment in care gasisem fericirea.
Nimeni nu ne va mai vedea vreodata asa cum am fost atunci.
Privirile noastre se vor intersecta peste ani si ceva va tresari in noi.
Si ne vom aminti de acel moment.
Si vom realiza ca doar cel cu care ai impartit acel moment de fericire te poate intelege din priviri.
Si ochii isi vor marturisi secrete nespuse.
Si noi vom fugi intr-o complicitate nociva de lumea straina noua.
Si ne vom intoarce pe plaja.
Si vom sparge zidul ce ne despartea de acel moment prin sarutul nostru.
Si fericirea nu va mai fi doar o fotografie.
Imi place sa fotografiez. Persoane, locuri, nu conteaza.
Imi place sa ma uit la pozele mele. In spatele fiecareia e o poveste. Imaginea e doar amintirea ramasa.
Mie imi place sa fiu fotograful.
Si daca eu sunt fotograful, TU poti fi modelul meu.
Si daca TU vei fi modelul meu, voi face o poza cu noi.
Si in poza vom fi noi doi pe o plaja goala, privind apusul.
Si apusul va avea nuante de mov.
Si movul ne va invalui pe amandoi.
Si amandoi vom zambi.
Si zambetele noastre vor fi in afara timpului si a spatiului.
Si timpul se va opri la acel apus. Si noi vom ramane captivi pe plaja.
Si plaja ne va adopta. Si apusul ne va incalzi. Si ne vom hrani cu prezenta celuilalt.
Si diafragma camerei nu se va mai inchide, iar lumea va uita de noi.
Si lumea isi va continua existenta, cautand fericirea.
Si noi am gasit-o deja, si vom ramane in momentul nostru.
Si daca ei nu ne vor uita, vor cauta pe plaja o poza.
Si in poza ne vor vedea pe amandoi captivi in momentul nostru.
Si ne vor cauta in realitatea lor, si nu ne vor gasi.
Si noi stim ca nu mai apartinem lumii lor, ca momentul acela ne-a schimbat.
Si noi ne-am schimbat de mii de ori din acel moment, si nu ne vom mai regasi niciodata in cei doi care stau pe plaja si cred ca lumea le apartine.
Si ne va ramane doar fotografia unui moment in care gasisem fericirea.
Nimeni nu ne va mai vedea vreodata asa cum am fost atunci.
Privirile noastre se vor intersecta peste ani si ceva va tresari in noi.
Si ne vom aminti de acel moment.
Si vom realiza ca doar cel cu care ai impartit acel moment de fericire te poate intelege din priviri.
Si ochii isi vor marturisi secrete nespuse.
Si noi vom fugi intr-o complicitate nociva de lumea straina noua.
Si ne vom intoarce pe plaja.
Si vom sparge zidul ce ne despartea de acel moment prin sarutul nostru.
Si fericirea nu va mai fi doar o fotografie.
duminică, 5 aprilie 2009
Addicted to...
Ok, nu sunt neaparat dependente. La varsta noastra, unii ajung dependenti de nicotina/alcool/droguri. Dar rahaturi de astea ni se spune si la scoala.A fi "addicted" e diferit de a fi dependent. "Addictions" sunt lucrurile alea fara care mi-as da glont. Si nu sunt dispusa sa renunt la ele. Pentru ca fiecare e letal in felul lui.
So, I are addicted to:
So, I are addicted to:
- my iPhone -pentru ca nu am avut semnal 2 zile si ma simteam "naufragiata"
- my iPod -pentru ca e acolo cand plang. pentru ca e acolo cand sunt narcisista. pentru ca e acolo.
- shuzii mei comozi
- tenisii decolorati cu care am fost peste tot
- blugii rosi in care arat bine (of, la naiba!)
- sprayul mov cu care am patat covorul
- Winterfresh Icy Blast
- "Toate acele lucruri care nu ni le-am spus" de Marc Levy
- M&M galbene, chiar daca alea maro sunt mai sanatoase
- my dog
- friends - pentru ca au rabdare sa ma asculte
- sun - pentru ca fara bronz, am culoarea branzei xD
- fotografii - chiar imi ies!xD
- shopping... doar sunt fata!
Sunt addicted to orice ma face sa zambesc.
Candva...
Am fost, candva, inocenti si lipsiti de griji. Radeam din orice si imparteam cu generozitate. Nu conta ca ea avea codite, ca el era ras in cap sau ca noi nu ne imbracam cu haine de "firma". Niste bomboane colorate ne faceau fericiti.
Candva, nu stiam ce inseamna "penibil" sau "ipocrit". Lumea noastra era in alb, negru si roz. Nu avea nuante de gri.
Candva, ne suparam cand cineva ne lua jucariile si plangeam.
Candva, ne ascundeam in dulap si plangeam si ne luam si cel mai bun prieten cu noi.
Candva, cel mai bun prieten era un ursulet mic de plus.
Cand am incetat sa mai fim copii?
Candva, nu stiam ce inseamna "penibil" sau "ipocrit". Lumea noastra era in alb, negru si roz. Nu avea nuante de gri.
Candva, ne suparam cand cineva ne lua jucariile si plangeam.
Candva, ne ascundeam in dulap si plangeam si ne luam si cel mai bun prieten cu noi.
Candva, cel mai bun prieten era un ursulet mic de plus.
Cand am incetat sa mai fim copii?
miercuri, 18 martie 2009
Here we go...
Hi everybody!
Dupa cum presupun ca v-ati dat seama deja acest blog isi propune sa adauge o pata de culoare (neaparat mov-being my favorite color :D) intr-o existenta mult prea deprimata.
Ok, nu am de gand sa incep sa va umplu capul cu citate de genul: "Viata e frumoasa". Sunt de parere ca fiecare stabileste cum vrea sa-i fie viata (de aici voi veti deduce ca sunt genul ala de persoana care crede ca norocul ti-l faci singur). Adica poti alege sa vezi partea plina a paharului oricand. Dar, am inceput sa bat campii si nu vroiam sa incep chiar de la primul post. (Avertisment cititorilor: bat campii mult si cu talent!)
Deci, sa ma prezint. Sunt o fata dintr-un oras mai mic dar pe care il ador( inca ma intreb de ce). Sunt capricorn. Am par saten(cu reflexe blonde vara xD). Am multi amici insa putini prieteni adevarati. Am 13 ani( as a friend said: "Toate lucrurile bune se intampla la 13 ani". I will wait and see...)
Imi place ciocolata.Imi iubesc cainele si prietenii. Citesc mult(no, i'm not a geek, jus a bored person). Ascult rock(nu sunt emo btw asa ca sa nu va mire ca sunt o roackarita optimista) si cam orice piesa care transmite ceva.
Si cam asta e.
Am sa incep sa debitez prostii de data viitoare. This was just the warm up!
Dupa cum presupun ca v-ati dat seama deja acest blog isi propune sa adauge o pata de culoare (neaparat mov-being my favorite color :D) intr-o existenta mult prea deprimata.
Ok, nu am de gand sa incep sa va umplu capul cu citate de genul: "Viata e frumoasa". Sunt de parere ca fiecare stabileste cum vrea sa-i fie viata (de aici voi veti deduce ca sunt genul ala de persoana care crede ca norocul ti-l faci singur). Adica poti alege sa vezi partea plina a paharului oricand. Dar, am inceput sa bat campii si nu vroiam sa incep chiar de la primul post. (Avertisment cititorilor: bat campii mult si cu talent!)
Deci, sa ma prezint. Sunt o fata dintr-un oras mai mic dar pe care il ador( inca ma intreb de ce). Sunt capricorn. Am par saten(cu reflexe blonde vara xD). Am multi amici insa putini prieteni adevarati. Am 13 ani( as a friend said: "Toate lucrurile bune se intampla la 13 ani". I will wait and see...)
Imi place ciocolata.Imi iubesc cainele si prietenii. Citesc mult(no, i'm not a geek, jus a bored person). Ascult rock(nu sunt emo btw asa ca sa nu va mire ca sunt o roackarita optimista) si cam orice piesa care transmite ceva.
Si cam asta e.
Am sa incep sa debitez prostii de data viitoare. This was just the warm up!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
