Povestiri din cripta

1. Ochii lichefiati de la caldura arzatoare a becului se scurgeau incet pe fata letargica a spanzuratului, prelingandu-se morbid peste dintii de un alb cadaveric. Buzele i se schimonosira intr-un ranjet si un hohot de ras sinistru se auzi infundat din plamanii sai inecati in nicotina.
2. In camera luminata de un bec alb, rece, mort, se simtea un miros de moarte, de tigari fumate in graba, de alcool uitat, de disperare, de sadism si un parfum dulceag... Mai era si o vaga aroma de cerneala proaspata, de la biletul de adio pe care n-a mai avut chef sa-l scrie. Sta si priveste ironic decorul patetic in care isi ineaca suferinta. Ii miroase a trandafiri si asta il face sa rada. Ii e prea lene sa moara.
3. Crinii zambesc sarcastici din vaza sparta. Cel putin lui asa i se pare. Privirea lui psihopata se muta repede de pe un obiect pe altul. Are senzatia ca toate isi bat joc de el. Le priveste cu furie. Jaluzele. Un sapun. Un cutit. Un scaun. Vaza. Neonul. Asta il sperie cel mai tare. Nu ii place mirosul asta intepator. Nu se ofilesc odata florile alea?
4. E claustrofobic. Si l-au inchis in cutia asta de 1x2. Simte apasarea pamantului. Nu are nevoie de oxigen. Asta il nedumereste. Presupune ca a murit totusi. Si atunci ce face? Nu se poate misca. Nici nu prea are cum. Daca asta e moartea, atunci nu prea merita. El a murit ca sa scape de constienta. Acum ce face? Isi aminteste tot. Si mai e si claustrofobic.